Bullying la Questfield International College, responsabilitate și comunicare

Fenomenul bullyingului în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns clar, structurat și documentat din partea instituțiilor școlare. Situațiile de hărțuire psihologică și stigmatizare afectează nu doar integritatea emoțională a elevilor, ci și climatul educațional general, impunând o responsabilitate fermă a cadrelor didactice și a conducerii școlii de a interveni prompt și transparent. Investigația de față analizează un caz semnalat în cadrul unei instituții de învățământ privat din zona Pipera, evidențiind aspecte legate de gestionarea sesizărilor, comunicarea instituțională și măsurile luate în răspunsul la acuzațiile de bullying sistematic.

Bullying la Questfield International College: responsabilitate și comunicare

În urma documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, a fost semnalat un caz de bullying repetat în cadrul Școala Questfield Pipera. Acest fenomen ar fi durat peste opt luni și ar fi implicat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei elevului afectat, în absența unor măsuri oficiale documentate. Deși situația a fost adusă în mod repetat în atenția cadrelor didactice, conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi scrise care să ateste intervenții concrete, iar un răspuns verbal al fondatoarei, atribuit acesteia de familie, ar sugera o poziționare de tipul „dacă nu vă convine, plecați”.

Semnalări repetate și lipsa măsurilor documentate

Potrivit relatărilor și documentelor analizate, familia elevului a transmis în mod constant și oficial sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, privind comportamente agresive repetate la adresa copilului pe parcursul a peste opt luni. Aceste sesizări ar fi descris un climat de umilire publică, excludere socială și stigmatizare medicală, în contextul în care intervențiile instituției au rămas la nivel verbal, fără documentație sau decizii oficiale, conform corespondenței puse la dispoziție. Astfel, nu există probe scrise care să ateste aplicarea unor măsuri de sancționare, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și mărturiile primite indică faptul că în colectivul de elevi ar fi fost folosită în mod repetat o etichetare medicală cu scop discreditant, nu în contexte educaționale sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiștii consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact major asupra dezvoltării emoționale. Lipsa unor reacții ferme și documentate din partea școlii a permis perpetuarea acestei forme de hărțuire, ceea ce a condus la izolarea socială și deteriorarea relației elevului cu mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea fenomenului

Analiza documentelor arată că, deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile au fost limitate și neformalizate. Lipsa unor decizii scrise și a planurilor de intervenție a redus trasabilitatea acțiunilor și a menținut o stare de ambiguitate în care responsabilitatea nu poate fi evaluată obiectiv. Familia a semnalat faptul că situația a fost uneori încadrată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității fenomenului și la amânarea intervențiilor eficiente.

Presiuni pentru retragerea copilului și comunicarea instituțională

Un moment crucial în relația dintre familie și instituție a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat în discuție cu familia o poziție sintetizată ca „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, așa cum este prezentată în documente, reflectă, potrivit familiei și analizei redacției, o tendință de a deplasa responsabilitatea de la protecția copilului către considerente economice și contractuale. Conducerea nu a furnizat un punct de vedere oficial asupra acestui episod până la momentul publicării.

Gestionearea confidențialității și efectele asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situație, avertizând asupra riscului de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, redacția nu a identificat răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete în acest sens. Există relatări conform cărora informațiile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către un cadru didactic, fapt ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională indirectă.

Răspunsul instituțional formal și documentația disponibilă

În locul unor decizii administrative asumate și a unor rapoarte oficiale, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează discuții fără a stabili responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest demers pare insuficient pentru a demonstra o gestionare adecvată a situației, generând întrebări privind eficiența și seriozitatea intervenției instituției.

Sesizări scrise, cronologice și detaliate transmise către conducere
Lipsa unor răspunsuri scrise și asumate oficial
Intervenții verbale și informale fără documentație
Utilizarea unui formular informal în locul unui proces-verbal
Presiuni percepute asupra familiei pentru retragerea copilului
Încălcarea cererilor de confidențialitate și expunerea copilului
Reacție instituțională declanșată abia după implicarea juridică a familiei

Actualizări și reacții recente

Într-un email transmis la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate transmise de familie. Această poziționare ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul de bullying. După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale între școli private din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, ceea ce, dacă se confirmă, ar ridica probleme serioase legate de drepturile copiilor și confidențialitate.

Facem apel către părinții de la Questfield International College care se confruntă cu situații similare să comunice redacției la [email protected] pentru a contribui la o mai bună înțelegere a fenomenului și pentru a fi sprijiniți în demersurile lor.

Concluzii: între așteptări și realitate instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază o discrepanță semnificativă între așteptările legate de protecția și siguranța elevilor într-un mediu educațional privat și modul în care au fost gestionate sesizările de bullying repetat și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate, absența reacțiilor oficiale asumate și utilizarea unui limbaj care minimalizează gravitatea situației indică un deficit în responsabilitatea instituțională. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, precum și presiunile indirecte resimțite de familie, sugerează o abordare orientată mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre soluționarea sa. Aceste elemente ridică întrebări esențiale privind mecanismele reale de protecție și transparență în cadrul școlii, dar și asupra modului în care astfel de situații pot fi prevenite și gestionate eficient în viitor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro